Regele Mihai a făcut liceul într-o clasă înfiinţată special pentru el, care funcţiona la palat l Printre colegii lui de învăţătură şi pozne, au fost şi doi braşoveni
Regele Carol al II-lea dorea ca fiul său, Mihai, să înveţe carte cu colegi, profesori, catalog, examene şi sală de clasă, ca în orice şcoală. Numai că un vlăstar de viţă nobilă nu putea risca să meargă în fiecare zi la cursuri, fie şi adus cu automobilul. Nu putea să se amestece printre oameni necunoscuţi şi să deprindă obiceiuri urîte sau să fie expus răuvoitorilor. Aşa că, regele a decis să-i aducă şcoala acasă. Astfel, la cele două reşedinţe principale, Palatul Regal din Bucureşti şi palatul Peleş din Sinaia, s-au înfiinţat două unităţi de învăţămînt regale, cu elevi aleşi pe sprînceană. Clasa lui Mihăiţă. Aşa a absolvit el liceul: păzit ca un rege, dar înconjurat de colegi de vîrsta lui cu care se întrecea nu numai la învăţătură, ci şi la şotii. Printre ei, şi doi braşoveni.
O Românie într-o clasă
Pe vremuri, prinţii îşi desăvîrşeau educaţia cu profesori particulari şi guvernante care-i învăţau limbi străine şi cunoştinţele necesare unui om luminat. Aşa a făcut şi regele Mihai I al României. Şcoala primară a absolvit-o în particular, cu profesorul Nicolae Saxu. Dar, în anii de liceu, Carol al II-lea şi-a pus în gînd ca fiul lui să nu mai stea departe de popor. În acelaşi timp, trebuia să fie în siguranţă. Astfel, tatăl prinţului a creat o clasă specială numai pentru Mihai, unitate a Colegiului Sfîntul Sava din Bucureşti. Totul a început în 1932 cînd, o comisie alcătuită la cererea regelui Carol al II-lea bătea ţara-n lung şi-n lat ca să-i găsească pe viitorii colegi ai moştenitorului tronului regal. Evident, nu putea fi orice copil, Carol îşi propusese să-i găsească pe cei mai „buni la minte şi la trup“. Selecţia trebuia făcută astfel încît elevii să reprezinte toate zonele geografice ale României, dar şi toate confesiunile şi categoriile sociale. Astfel, Mihai a fost în aceeaşi clasă cu un fiu de ţăran, unul de industriaş, de ofiţer, de intelectual, de afacerist, din Banat pînă în Moldova, români, dar şi un germani şi un maghiar. Practic harta socială, religioasă şi geografică a României de atunci era proiectată în colectivul clasei palatine. Printre aceşti copii speciali, au fost şi doi braşoveni: Gheorghe Duşa din Toderiţa, lîngă Făgăraş, fiu de ţăran, şi Walter Heltmann, fiul unui profesor din Braşov.
Lecţii în mijlocul realităţii
Recrutarea viitorilor elevi palatini se făcea prin anunţuri de ziar. După care comisia îi examina pe candidaţii, toţi cu media 10 la admiterea în liceu (pe atunci cursurile liceale durau 8 ani, din clasa a IV-a pînă în clasa a XII-a). Numai unul reuşea, cel care prezenta garanţia că va avea o influenţă benefică asupra copilului Mihai. Băieţii s-au prezentat la prima oră sfioşi, dar în scurt timp s-au dezmorţit şi, datorită lui Mihai, care era extrem de prietenos cu toţi şi vedea în colegi viitorii lui tovarăşi de joacă, cei nouă elevi palatini au rămas prieteni pe viaţă. Învăţau într-o clasă de curs obişnuită, cu tablă, pupitre şi catedră. Pregătirea se făcea după programa obişnuită a liceelor de atunci. Însă copiii beneficiau şi de o „lecţie de sinteză“, la sfîrşitul fiecărui an, în care, cunoştinţele acumulate la ore, le traduceau în practică, în cadrul unor excursii. Clasa vizita situri arheologice, locuri încărcate de istorie, muzee, mine, gospodării ţărăneşti, grădini botanice, urcau munţii sau cercetau Delta Dunării. Marele învăţat Nicolae Iorga le-a predat lecţia de istorie pe ruinele cetăţii Suceava. Plecau prin ţară cu trenul regal, dormeau în corturi sau între zidurile mănăstirilor. Pe timpul şcolii, colegii lui Mihai locuiau în clădirile anexe ale Palatului. De sărbători, Mihai mergea cu colegii la colindat, iar în timpul liber, se întreceau la ping-pong, călărie, curse de biciclete, bătăi cu perne